Vama

Anunțuri

Ashes…

Ah, cat pot sa urasc noptile astea! De 4 ore incerc sa dorm si in astea 4 ore de 3 ori am inchis si redeschis calculatorul, in disperarea de a face ceva…sau de a dormi. Si nici nu ma mir de ce nu pot sa o fac. Nu ma lasa mintea. Pentru ca nu mai suport situatia in care ma aflu. Dar nici nu-i gasesc o solutie. Nu una convenabila, cel putin…Cum pula mea am ajuns aici? De ce dracu nu fac decat sa ma plang si sa ma gandesc ce n-am, ce as vrea, ce ar fi putut fi, daca…?! Dar cum dracu sa ignori..indiferenta?! Poate cineva face asa ceva? Decat atunci cand ajungi la randul tau indiferent. Iar eu nu sunt. Si nu pot fi. Incep sa primesc lectii in cap la propriu, una peste alta. Si de fiecare data imi promit ca le-am invatat. „Da, nu e bine sa lasi mereu de la tine. Ok, am retinut….Pfuuu iar am facut-o!”. Sau „Da, o femeie puternica este o femeie care stie ce vrea. Si care in primul rand se respecta. Aha”. Ok, o sa fiu si eu asa. In scurt timp. Foarte scurt. :)))) Bullshit. Au trecut peste 4 ani…Nu-a in stare sa dau ultimatum-uri pt ca nu ma reprezinta si pentru ca stiu ca rezultatul ar fi cel mai putin dorit. Nu-s in stare sa fiu indiferenta pentru ca imi pasa. Nu-s in stare sa-mi vad de viata pentru ca…I’m not ok. Si cu fiecare zi, imi dau mai mult seama ca sunt taiata de pe lista. La dracu cu lipsa timpului, cu prioritatile, cu viata complicata si cu alte tampenii. Daca vrei, poti. Asa cum nu vreau eu sa fiu puternica(pt ca daca as fi vrut, as fi reusit pana acum sa fiu), asa nu e nici timp pentru…a trai. Nu stiu ce sa mai fac. Sau care e solutia corecta. Dar poate pana la urma…o sa inchid si o sa dispar. Macar pentru o luna. Ce poti regasi din cenusa altceva, in afara de cenusa?!…

He’s here…means he’s never lost…

…”Perfecționismul lui nu se oprea la el însuși. Uneori se enerva pentru că Donna nu făcuse tot ce trebuia. Cu timpul, Donna începu să aibă impresia că nu e-n stare de nimic și că, oricât ar fi încercat, el tot nu ar fi fost mulțumit. În fiecare zi se gândea cu frică ce cusururi o să-i mai gasească…”. ”El părea că regretă din toată inima și că regretă și așteptările mărețe pe care le are de la toată lumea, și faptul că, necunoscînd compromisul, nu reușește să-i facă pe oamenii buni să se simtă bine cu ei înșiși.”

…”El chiar și în durerea sa, caută mereu logica și răspunsurile. Viața merge înainte, în fond și la urma urmei, și trebuie să cauți întotdeauna lecția de învățat chiar și în suferință. Să nu stai niciodată nemișcat; să aduni neîncetat informații.”

„Ultimul barbat american” – Elisabeth Gilbert